Ganduri de noapte: Vine un moment in care trebuie sa zbori departe

Cred că cel mai interesant lucru in luna sesiunilor este că la o cafeluță fierbinte vin cele mai profunde gânduri in fața monitorului IMac-ului meu. In perioada sesiunilor am stat mai des in fața monitorului, decât am facut-o in restul timpului, insă sper că toate acestea nu au fost făcute in van.

Mai am puțin și termin sesiunea primului meu an de studenție, asemeni unui copil ce pentru prima dată face un pas și m-aș uita in ochii acelui copil de acum aproape 13 ani ce pășea pe scările de la intrarea in școala primară și i-aș spune că a fost frumos, că e frumos, că e interesant, dar că e dureros că nu poți schimba lucruri, evenimente și poate nici persoane, dar cu incredere privindu-l in ochi i-aș spune că viața poate fi clădită frumos, că nu trebuie sa te minți pe tine și că acolo unde greșești trebuie să spui am greșit, iartă-mă și mă voi schimba și că tot ce contează ești tu.

Alături de Inv. Dan Zotica la Liceul Sportiv Nadia Comăneci din Onești (BC) in 2008 la finalul clasei a I-a

Dacă facem in contra acestui lucru ne mințim singuri și e o minciună proastă de tot.

Acum revenind la gânduri mai prăfuite visul meu la 7 ani a fost să fac Liceul Teologic Capucin din Onești, lucru ce trecând pe lângă acesta in clasa a I-a a fost făcut (mă refeream la liceu). Mai interesant e că in cei 12 ani m-am schimbat mult si am inceput să mă cunosc mai bine, astfel că la finele celor douasprezece clase mi-am dat seama cât de mult imi vor lipsi profesorii, diriginta și colegii.

Alaturi de Nicoleta la Liceu Teologic Fericitul Ieremia din Onesti (BC)

Anul trecut dacă nu intervenea situația de acum eram la București la Universitatea București, Facultatea de Teologie Romano-catolică, pe un program de studii religioase (fostul Institut de Teologie Romano-catolică). Dar șopârlica ce am iubit-o (un nickname al fostului, Ovidiu D.L.) m-a făcut să parcurg o experiență placută și dureroasă așa cum un tradafir frumos ințeapă tare la Baia Mare, in inima Maramureșului și să mă inscriu la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Facultatea de Litere pe specializarea de Teologie Ortodoxă Pastorală. A fost o experiență frumoasă să văd alaturi de C.F.R., alături de călători România frumoasă, dincolo de politicianisme ieftine și să simt iubirea, care m-ai apoi s-a prefăcut in scrum pentru că nimic nu poate fi veșnic intr-un finit (finitum non capax infinitum, cum spune un motto latin).

La UTCN …

Eu alaturi de cel pe care l-am pretuit la Constanta

Totuși dincolo de durerea și fericirea am invățat să iubesc din nou viața prin șefa mea de la Telekom, prin Adi, prin colegii mei, dirigintele și profesorii din cadrul Facultății, de care acum mă pregătesc cu tristețe să mă despart. Ce mă bucur este că persoana pe care am iubit-o a reușit să iși termine liceul și să iși clădească viața așa cum vrea și ce e mai important e că dacă citește aceste rânduri să știe că un om ce a iubit pe cineva nu poate să urască aceea persoană și că ne-am minți să credem că iubirea se dizolvă, ba chiar ea râmâne la fel, insă energia ii e direcționată spre constituirea unor alte relații, pentru că energia nu se pierde (nu vreau să scriu lucrări filozofice la ore târzii).

De la dreapta la stânga: Eu, Adi (nevăstuica), soacra, cumnatu și sora soacrei = noua familie 🙂

Azi, mă aflu inaintea ultimelor zile ce imi precedă plecarea spre locul ce imi oferă ceea ce imi doresc (cel puțin acum), dar mereu voi rămâne legat de aceste tărâmuri, de oamenii frumoși de aici și de experiențele plăcute de aici, deși pentru o persoană ce imi e foarte dragă, asemeni unui frate și dincolo de acesta era să merg la Liceul Inochenție Micu, insă persoana aia capătă altă dimensiune și incă râd și plâng la câte am cunoscut eu și inima mea și pentru asta mereu o să mă dedic să nu renunț să trăiesc, să zâmbesc, să iubesc și sa călătoresc cu trenul acolo unde mă duce sufletul.

Dincolo de asta mă duc să imi constituiesc viața, să imi continui povestea și alături de Adi să ajung omul pentru care Zeii mi-au dat oportunitatea să mă incarnez. Toți invățăm asemeni citatului care spune că am venit plângând intr-u lume pentru a râde când plecăm și a plânge cei de lângă noi.

Dincolo de asta ne auzim după sesiune și vă țin la curent pe conturile mele de social media.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.