Legătura dintre muzica rock si ocultism: de ce mulți ,,sufletiști” se regăsesc în această cultură muzicală?

În acest articol vreau să împărtășesc câteva idei despre modul în care eu mă regăsesc în lumea muzicii rock și cum mă influențează asta pe mine, respectiv, care sunt argumentele ce susțin satanismul din muzica rock.

În primul rând, vreau să spun că nu peste mult timp o să împlinesc 23 de ani, dar de mic copil mă simțeam atrasă de ceva diferit, mai ieșit din comun, de lucrurile bizare, despre care mulți nu îndrăznesc să discute… Când eram fetiță nu-mi plăcea să mă joc cu păpușe ca restul de vârsta mea, alegeam mai mult să-mi petrec timpul de una singură și să desenez ceva… Undeva retrasă într-un colțișor liniștit. Recunosc că am avut o copilărie destul de grea, am trecut prin niște traume – deci probabil și acest lucru mă influența. Când aveam 8 ani, am început să desenez cranii și îmi plăceau melodiile în care erau și țipete – gen metal (dar evident, atunci nu știam ce-i asta cu adevărat) iar rudele erau îngrijorate de comportamentul meu – mie mi se pare destul de funny, haha. Desigur, după asta urmau episoade în care voiam la 8 ani să-mi cumpăr haine negre și încetul cu încetul, îmi făceam cunoștințe cu multe formații rock/metal. Lumea din jur era foarte răutăcioasă cu mine, unora le era chiar frică, mă intitulau drept ,,satanistă” – din cauza asta am ajuns să fiu cât mai introvertită odată cu vârsta maturității. Sincer, eu nu văd nimic rău în asta, știu bine că în muzica asta mă regăsesc cu adevărat, deși am încercat și alte genuri, dar nu mi-au atins sufletul. Acest gen muzical e plin de energie și sentiment, e o muzică de o sensibilitate profundă, pe care nu toți o înțeleg – și asta e total în regulă.

Un mesaj care spune multe.

Dar haideți să vedem care sunt argumentele ce susțin satanismul din acest gen muzical:

Se spune că rădăcinile muzicii rock se regăsesc în satanism. Muzicologul Robert Lady scrie că „structura muzicii rock se întâlneşte în ritmurile de dans ale triburilor primitive”. Şi de unde vin aceste ritmuri? Din ceremonii voodoo (cuvântul voodoo exprimă magia neagră în toată forma ei). Cuvântul voodoo provine din cuvântul „vaundoun” care înseamnă spirite. Practicantul voodoo-ului cheamă spiritele sa-l ajute în orice vrea. Dar trebuie să facă şi un sacrificiu. Cel mai important este să ştie ce trebuie să fie sacrificat, pentru că spiritele au preferințele lor.

Rock și magie? muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi neagră -, dar mai ales la cea neagră – unii așa spun. După cântecul „I put a spell on you” a lui Screaming Jay Hawkins, înregistrat în anul 1956, adică anul care se consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu: „Don’t Burn the Witch” (Veron), „Season of the witch” a lui Donovan, „Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”, care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut) și încă multe altele. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „Black” sau „Satanic Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul principal al versurilor.

Declarațiile concrete ale arțiștilor:

  1. Peter Griss din formaţia KISS a declarat în revista IBID, martie 1976, p.20: „Cred în diavol ca în Dumnezeu”!
  2. Bill Word din formaţia Black Sabbath acceptă că „Satan s-ar putea să fie dumnezeu” (Revista „Circus”).
  3. Greeper din aceeaşi formaţie afirmă că-l poate vedea pe diavol (Revista „Rolling Stone”).
  4. Heavy Pettin strigă că: „Iadul este frumos”.
  5. Benie Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndrăgostit, de un vampir, în cântecul “Bady Loves A Vampire”.
  6. Ozzy Osbourne a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta să nu fie a diavolului…” („Hit Parader” februarie 1975). În afară de mulţimea cântecelor are şi un album întreg care se numeşte „Speak of the Devil”, adică „Vorbind cu diavolul”, de mulţi inspirat de el.
  7. Rolling Stones cântă „Sympathy for the devil” („Simpatie pentru diavol”) care este imnul sataniştilor.

Acestea au fost doar câteva din opiniile aduse din public, de la cei care vor să pună rock-ul într-o lumină proastă. Pentru cei care nu sunt de acord cu satanismul le transmit: și aceasta e tot o religie, nu doar creștinismul! Desigur toți sunt de acord cu libertatea religioasă (cel puțin, așa se afirmă) doar până le convine și lor ce văd.

În opinia mea, rock-ul este un gen muzical care mă apropie de supranatural, de divinitate, o ,,hrană” pentru suflet… Cunosc și mulți preoți catolici care se regăsesc în această muzică. În niciun fel nu cred că aceasta ar influența tinerii în sens negativ, ba din contră, cultura muzicii pop mi se pare mult mai nocivă. Dar până la urmă e alegerea fiecăruia ce ascultă, nu-i așa?! 🙂

Sunt absolut de acord!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.