Etruscii – “Un mister care dăinuie”

„Puterea Etruriei era atât de mare, că gloria ei umplea pământul şi mările. “

(Titus Livius, istoric din secolul I.)

CÂND vine vorba despre etrusci, ai probabil impresia că nu cunoşti nici măcar lucrurile elementare despre acest subiect. Cu toate acestea, dacă în limba pe care o vorbeşti se foloseşte alfabetul latin, fără să-ţi dai seama le datorezi acest lucru etruscilor. Dacă nu ar fi existat etruscii, alfabetul latin ar fi început cu a, b, g (asemenea literelor greceşti alfa, beta, gama sau a celor ebraice, alef, beth, ghimel). Cu toate acestea, limba etruscă este greu de înţeles, deşi filologii cunosc alfabetul etrusc. Iar aceasta este doar o faţetă a misterului etrusc!

De-a lungul secolelor, istoricii au făcut speculaţii referitoare la originea acestei civilizaţii cu totul remarcabile. În perioada lor de apogeu, în secolul al V-lea î.e.n., etruscii formau o confederaţie de 12 oraşe cu o reţea comercială europeană şi nord-africană foarte vastă. Totuşi, numai trei secole mai târziu, ei erau complet înghiţiţi de puterea în devenire a Romei.

Dar ce anume cunoaştem despre etrusci şi de ce sunt ei un mister care dăinuie?

Origini misterioase

Istoricii, arheologii şi lingviştii au cugetat mult la originile etruscilor. Au emigrat oare din Lidia, o provincie din Asia Mică, după cum sugerează Herodot, sau erau aborigenii din Italia, după cum susţinea Dionis din Halicarnas în secolul întâi î.e.n.? Este posibil să fi avut mai multe origini? Oricare ar fi răspunsul, diferenţele etnice şi culturale dintre ei şi popoarele vecine erau atât de mari, încât în prezent nu cunoaştem cu exactitate începuturile lor.

Ştim, totuşi, că aproximativ din secolul al VIII-lea î.e.n., etruscii au cunoscut o perioadă de înflorire în zona centrală a Italiei. Romanii îi numeau tusci sau etrusci, iar teritoriul ocupat de ei :

  • cuprins între fluviul Arno la nord şi fluviul Tibru la sud
  • a ajuns cunoscut sub numele de Toscana.

  La un moment dat, civilizaţia etruscă domina aproximativ 50 de popoare italice.

Deşi limba etruscă are la bază o formă primitivă a alfabetului grecesc, ceea ce se pare că o face mai uşor de descifrat, aceasta diferă foarte mult de orice altă limbă cunoscută. Cea mai mare parte a vocabularului folosit de etrusci sfidează orice traducere. Totuşi, ei au avut o literatură bogată, deoarece cărţile au jucat un rol important în cultura lor, în special în chestiuni legate de religie. Cu toate că în prezent există mii de inscripţii etrusce:

  •  pe pietre funerare, pe vase, pe sarcofage de alabastru. 
  • acestea conţin relativ puţine texte, neoferind deci un prea mare ajutor în aflarea originii şi a înţelesului cuvintelor etrusce.

Viaţa şi înflorirea

Etruscii erau organizaţi în oraşe-state cu guvernare autonomă, conduse la început de regi, iar apoi de înalţi funcţionari. Aceste oraşe s-au unit formând Liga Etruscă, o asociaţie în care nu exista o puternică influenţă religioasă, economică şi politică. Unele locuinţe etrusce erau dotate cu apă curentă şi erau situate pe străzi pavate, care aveau canalizare. Se practica intens drenarea terenurilor. Roma însăşi a fost transformată de către regii etrusci dintr-un grup de sate într-un oraş elegant, înconjurat cu ziduri, care dispunea de un sistem de canalizare din care făcea parte şi Cloaca Maximă, ce se mai poate vedea şi astăzi.

Ceea ce a stat la baza prosperităţii etruscilor au fost bogatele zăcăminte de minereu din terenurile aflate sub controlul lor, de pildă minele de fier din apropierea insulei Elba. Pentru a-şi satisface setea după metale, etruscii prelucrau fierul, argintul şi aramă: 

  • chiar importând cositor din Britania. Pe lângă aceste bogăţii, pe teritoriul ocupat de ei existau păşuni şi terenuri agricole fertile, pe care se cultivau cereale, măslini şi viţă-de-vie şi de pe care se obţinea lemn pentru cherestea. Datorită acestor resurse naturale, precum şi extinselor relaţii comerciale pe mare şi pe uscat, etruscii se bucurau de o economie înfloritoare.

Etruscii erau marinari redutabili. În 540 î.e.n., cu o flotă alcătuită din corăbii aparţinând Etruriei şi Cartaginei, etruscii îi înving pe greci, deschizându-şi astfel calea comerţului pe mare. După ce au inventat corăbiile de război cu berbec, ei erau gata de luptă. Obiecte ca faimoasele bucchero (vase negre de ceramică) erau exportate pe mare către îndepărtatele ţinuturi ale Spaniei şi Egiptului. Etruscii exportau vin în Galia (Franţa) şi Germania pe căile de comerţ pe uscat, ducându-şi astfel faima în lume.

Bucuria de a trăi a etruscilor

Printre cele mai durabile şi mai revelatoare surse de informaţii despre etrusci sunt operele lor de artă. Popor care iubea obiectele de lux, etruscii produceau din abundenţă bijuterii de aur:

  • cercei, broşe, pandantive, brăţări şi coliere. Chiar şi în prezent, tehnica prin care au făurit comori lucrate cu iscusinţă, executate prin filigranare şi granulare
  • folosind minuscule granule de aur, este încă un mister. Pe lângă cupele, vasele, ceştile şi serviciile de masă confecţionate din argint şi alte metale preţioase, etruscii au gravat şi au sculptat şi în alte materiale de mare valoare, ca fildeşul.

Numeroasele sculpturi, opere de artă şi picturi murale descoperite dezvăluie bucuria de a trăi a etruscilor. Le făcea plăcere să asiste la curse de care, la meciuri de pugilism, la lupte corp la corp şi la jocuri atletice. Regele asista şi el, probabil aşezat într-un scaun de fildeş, înconjurat de sclavi luaţi captivi cu ocazia cuceririlor sale. Mai târziu, romanii au adoptat obiceiul regelui etrusc de a apărea îmbrăcat în tunică de purpură, simbol al poziţiei sale. Acasă, când lua masa, stătea lungit alături de soţia sa şi asculta muzică interpretată la fluier sau la flaut dublu şi urmărea un dans, timp în care era servit de sclavi.

În contrast izbitor cu grecii şi romanii, poziţia femeii etrusce în societate era una de egalitate socială. Aceasta putea deţine proprietăţi şi putea participa la evenimente sociale. Femeile etrusce aveau nume şi prenume, dovadă a pretenţiei lor de a se bucura de drepturi egale.

Convingeri religioase

Un istoric din secolul întâi i-a numit pe etrusci „un popor mai devotat practicilor religioase decât oricare alt popor “. Etruscii se închinau unei pletore de zei, fiind preferate triadele, în a căror onoare s-au construit temple tripartite, sau cu trei încăperi. În fiecare încăpere se afla câte o imagine. Civilizaţia etruscă gravita în jurul ideilor mistice babiloniene. Cea mai proeminentă dintre acestea era credinţa într-o viaţă de apoi şi într-o lume de dincolo. Cadavrele erau fie înhumate, fie incinerate. În cazul incinerării, cenuşa era pusă în urne de diferite forme. Aşezarea urnei în cavou împreună cu alte lucruri considerate necesare în lumea de dincolo era o ocazie însoţită de ritualuri, jertfe şi libaţii. Pereţii cavourilor în care erau înmormântaţi oamenii bogaţi erau decoraţi cu fresce colorate ce descriau diverse scene, uneori întruchipând demoni sau creaturi înspăimântătoare. Într-o revistă se spunea că „etruscii iubeau monştrii “.

Etruscii practicau hepatoscopia studiul ficatului ca modalitate de prezicere a viitorului, formă de divinaţie ce îşi are rădăcinile în Babilon. Toate aspectele vieţii lor, inclusiv luarea de decizii, gravitau în jurul zeităţilor. Oamenii căutau semne prevestitoare în cer şi pe pământ. Erau atât de larg răspândite practicile divinatorii, încât au devenit cunoscute drept disciplina etrusca, ştiinţa etruscă.

Procesul de asimilare şi dispariţia

În 509 î.e.n., succesiunea regilor etrusci care au guvernat Roma timp de secole a luat sfârşit. Aceasta era doar o prevestire a ceea ce urma să aibă loc. La nord, etruscii erau ameninţaţi de către celţi, ale căror incursiuni au slăbit strânsoarea etruscă în acea zonă. La graniţa de sud, conflictele continue cu popoarele italice au subminat puterea etruscă, creând astfel tensiuni sociale interne.

Prin secolul al III-lea î.e.n., teritoriul etrusc se afla sub dominaţie romană. Astfel a început o perioadă de expansiune culturală romană, sau de romanizare. În cele din urmă, în 90 î.e.n., când toate popoarele italice au primit cetăţenie romană, au dispărut şi ultimele vestigii ale civilizaţiei etrusce. Etruscilor li s-a cerut să vorbească latină şi au fost asimilaţi de lumea romană. Se pare că puţini cărturari romani s-au străduit să traducă sau cel puţin să păstreze lucrările literare etrusce. Aşadar, civilizaţia etruscă a dispărut, lăsând în urmă un mister. Dar a lăsat şi o moştenire.

O moştenire de durată

Moştenirea lăsată de etrusci se poate vedea în Roma chiar şi astăzi. Romanii le datorează etruscilor templul de pe Capitoliu dedicat triadei compuse din Iupiter, Iuno şi Minerva, templele tripartite, primele ziduri ale oraşului şi canalizarea în care se drena Forumul. Chiar şi lupoaică de pe Capitoliu (Lupa Capitolină), simbolul Romei, este de origine etruscă. În plus, romanii au adoptat o serie de obiceiuri etrusce, cum ar fi jocuri ce prezentau lupte pe viaţă şi pe moarte şi lupte cu animale .

De asemenea, simbolurile etrusce au fost adoptate în multe domenii. Toiagul preotului etrusc, asemănător cu bâta unui păstor. Fascia etruscă (mănunchi de nuiele legate în jurul unui topor) a fost folosită de către romani ca semn al autorităţii, ca emblemă în timpul Revoluţiei franceze şi de Partidul Italian Fascist în secolul al XX-lea.

În pofida eforturilor unite ale arheologilor de a dezgropa trecutul, originea etruscilor şi multe alte aspecte ale vieţii lor rămân un mister.

Mormântul, unul dintre puţinele care nu a căzut pradă hoţilor, conţinea scheletul unui bărbat, care ar fi avut origini nobile. Rămăşiţele umane erau puse pe un piedestal, încercuit de vase de lut, pictate cu motive etrusce.

Descoperirea a fost făcută în oraşul italian Tarquina, în Toscana, care era în mijlocul statului etrusc. Arheologii au mai găsit bijuterii de aur, sigilii, dar şi o lance şi o suliţă. Intrarea în mormânt era aoperită de o piatră uriaşă.

Civilizaţia etruscă s-a dezvoltat cu şapte secole înaintea Erei Noastre, în centrul Italiei de azi. A fost absorbită de republica romană în urmă cu 2.400 de ani. 

SCRIEREA ETRUSCA NEDESCIFRATA NICI IN ZIUA DE AZI

Cateva imagini din istoria acestui popor misterios :

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.